Termenii tehnici utilizaţi în serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare se definesc după cum urmează:
serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare – totalitatea activităţilor de utilitate publică şi de interes economic şi social general efectuate în scopul captării, tratării, transportului, înmagazinării şi distribuirii apei potabile sau industriale tuturor utilizatorilor de pe teritoriul unei localităţi, respectiv pentru colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea apelor uzate, a apelor meteorice şi a apelor de suprafaţă provenite din intravilanul acesteia;
serviciul de alimentare cu apă – totalitatea activităţilor necesare pentru:
- captarea apei brute, din surse de suprafaţă sau subterane;
- tratarea apei brute;
- transportul apei potabile şi/sau industriale;
- înmagazinarea apei;
- distribuţia apei potabile şi/sau industriale
serviciul de canalizare – totalitatea activităţilor necesare pentru:
- colectarea, transportul şi evacuarea apelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare;
- epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar;
- colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a deşeurilor din gurile de scurgere a apelor pluviale şi asigurarea funcţionalităţii acestora;
- evacuarea, tratarea şi depozitarea nămolurilor şi a altor deşeuri similare derivate din activităţile prevăzute mai sus;
- evacuarea apelor pluviale şi de suprafaţă din intravilanul localităţilor;
sistem public de alimentare cu apă – ansamblul construcţiilor şi terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă. Sistemele publice de alimentare cu apă cuprind, de regulă, următoarele componente:
- captări, aducţiuni, staţii de tratare, staţii de pompare cu sau fără hidrofor, rezervoare de înmagazinare, reţele de transport şi distribuţie, branşamente, până la punctul de delimitare.
sistem public de canalizare – ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de canalizare. Sistemele publice de canalizare cuprind, de regulă, următoarele componente:
- racorduri de canalizare de la punctul de delimitare şi preluare, reţele de canalizare, staţii de pompare, staţii de epurare, colectoare de evacuare spre emisar, guri de vărsare în emisar, depozite de nămol deshidratat.
reţea publică de transport al apei – parte a sistemului public de alimentare cu apă alcătuită din reţeaua de conducte cuprinsă între captare şi reţeaua de distribuţie;
reţea publică de distribuţie a apei – parte a sistemului public de alimentare cu apă, alcătuită din reţeaua de conducte, armături şi construcţii-anexe, care asigură distribuţia apei la 2 sau la mai mulţi utilizatori independenţi;
reţea publică de canalizare – parte a sistemului public de canalizare, alcătuită din canale colectoare, cămine, guri de scurgere şi construcţii-anexe care asigură preluarea, evacuarea şi transportul apelor de canalizare de la 2 sau de la mai mulţi utilizatori independenţi.
Nu constituie reţele publice:
- reţelele interioare de utilizare aferente unei clădiri de locuit cu mai multe apartamente, chiar dacă aceasta este în proprietatea mai multor persoane fizice sau juridice;
- reţelele aferente unei incinte proprietate privată sau ale unei instituţii publice pe care se află mai multe imobile, indiferent de destinaţie, despărţite de zone verzi şi alei interioare private;
- reţelele aferente unei platforme industriale, în care drumurile de acces şi spaţiile verzi sunt proprietate privată, chiar dacă acestea sunt administrate de mai multe persoane juridice;
branşament de apă – partea din reţeaua publică de alimentare cu apă care asigură legătura dintre reţeaua publică de distribuţie şi reţeaua interioară a unei incinte sau a unei clădiri. Branşamentul deserveşte un singur utilizator. În cazuri bine justificate şi atunci când condiţiile tehnice nu permit altă soluţie se poate admite alimentarea mai multor utilizatori prin acelaşi branşament. Părţile componente ale unui branşament se precizează în regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Branşamentul, până la contor, inclusiv căminul de branşament şi contorul, aparţin reţelei publice de distribuţie, indiferent de modul de finanţare a execuţiei. Finanţarea execuţiei branşamentului se asigură de operator, respectiv de utilizator, corespunzător punctului de delimitare a instalaţiilor. Amplasamentul căminului de branşament se stabileşte la punctul de delimitare al instalaţiilor, de regulă la limita de proprietate a utilizatorului, cu respectarea regimului juridic al proprietăţii şi numai în baza unei documentaţii avizate de operator. În cazul condominiilor existente, separarea şi individualizarea consumurilor la nivel de proprietate/apartament individual se fac prin montarea repartitoarelor de costuri. Cheltuielile aferente individualizării consumurilor sunt suportate de coproprietarii condominiului, operatorul având numai obligaţia montării contorului principal de branşament la nivelul limitei de proprietate;
repartitor de costuri – aparat utilizat în imobilele condominiale dotate cu instalaţii interioare de utilizare comune, în scopul individualizării consumurilor şi repartizării pe proprietăţi/apartamente individuale a costurilor aferente consumului total de apă înregistrat la nivelul branşamentului imobilului;
repartizarea costurilor – totalitatea acţiunilor desfăşurate, conform reglementărilor legale în vigoare, de către o persoană fizică sau persoană juridică în scopul repartizării pe proprietăţi/apartamente individuale a costurilor aferente consumului de apă în imobilele condominiale dotate cu instalaţii interioare de utilizare comune;
racord de canalizare – partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura dintre instalaţiile interioare de canalizare ale utilizatorului şi reţeaua publică de canalizare, inclusiv căminul de racord; părţile componente ale unui racord se precizează în regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare. Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţine reţelei publice de canalizare;
aviz de branşare/racordare – documentul scris, emis de operatorul serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, prin care se stabilesc condiţiile tehnice cu privire la proiectarea, amplasarea şi execuţia branşamentelor de apă, respectiv a racordurilor de canalizare şi prin care se stabileşte punctul de delimitare dintre reţelele publice şi instalaţiile de utilizare;
acord de furnizare – documentul scris, emis de operator, care stabileşte condiţiile de furnizare pentru utilizator şi defineşte parametrii cantitativi şi calitativi ai serviciului la branşamentul utilizatorului şi prin care operatorul se angajează să furnizeze serviciul de alimentare cu apă;
acord de preluare – documentul scris, emis de operatorul serviciului de canalizare pentru utilizator, prin care acesta se angajează să presteze serviciul de canalizare şi care defineşte condiţiile şi parametrii cantitativi şi calitativi ai apelor uzate menajere şi/sau industriale preluate la canalizarea publică;
ape uzate menajere – apele de canalizare rezultate din folosirea apei în gospodării, instituţii publice şi servicii, care rezultă mai ales din metabolismul uman şi din activităţi menajere şi igienico-sanitare;
ape uzate industriale – apele de canalizare rezultate din activităţi economico-industriale sau corespunzând unei alte utilizări a apei decât cea menajeră;
ape uzate orăşeneşti – apele de canalizare rezultate din amestecul apelor uzate menajere cu apele uzate industriale sau agrozootehnice, preepurate sau nu, precum şi apele care provin din stropirea şi spălarea drumurilor publice sau private, a aleilor, a grădinilor şi a curţilor imobilelor;
ape pluviale – apele de canalizare care provin din precipitaţii atmosferice;
instalaţii interioare de apă – totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului, amplasate după punctul de delimitare dintre reţeaua publică şi instalaţia interioară de utilizare a apei, şi care asigură transportul apei preluate din reţeaua publică la punctele de consum şi/sau la instalaţiile de utilizare;
instalaţii interioare de canalizare – totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului, care asigură preluarea şi transportul apei uzate de la instalaţiile de utilizare a apei până la căminul de racord din reţeaua publică;
punct de delimitare – locul în care instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului se branşează la instalaţiile aflate în administrarea operatorului furnizor/prestator de servicii, respectiv locul unde se realizează efectiv furnizarea/prestarea serviciului către utilizator. Punctul de delimitare a instalaţiilor asigură identificarea amplasamentului căminului de branşament, precizează poziţia de montare a dispozitivelor de măsurare-înregistrare a consumurilor, permite stabilirea apartenenţei instalaţiilor, precum şi precizarea drepturilor, respectiv a obligaţiilor ce revin părţilor cu privire la furnizarea/prestarea serviciului, respectiv la exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor. Delimitarea dintre instalaţiile interioare de canalizare şi reţeaua publică de canalizare se face prin/la căminul de racord, care este prima componentă a reţelei publice de canalizare, în sensul de curgere a apei uzate;
contor de branşament – aparatul de măsurare a volumului de apă consumat de utilizator, care se montează pe branşament între două vane – robinete la limita proprietăţii utilizatorului; contorul este ultima componentă a reţelei publice de distribuţie în sensul de curgere a apei;
operator/operator regional al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare – operatorul regional definit conform art. 2 lit. g) şi h) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, care are dreptul exclusiv de a furniza/presta serviciul în aria de operare stabilită prin contractul de delegare a gestiunii serviciului;
master plan judeţean/zonal pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare – document de politici publice care stabileşte strategia de furnizare/prestare şi dezvoltare a serviciului, planul de investiţii pe termen scurt, mediu şi lung privind înfiinţarea, dezvoltarea, modernizarea şi reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare dintr-un judeţ/dintr-o zonă. Master planul judeţean/zonal este aprobat de consiliul judeţean/consiliile judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz. Master planul judeţean/zonal se corelează cu strategiile locale ale serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare;
strategie locală a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare – document de politici publice adoptat la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale prin care se stabilesc obiectivele şi modul de furnizare/prestare şi dezvoltare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, detaliat prin programe de investiţii multianuale de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de apă şi de canalizare existente, precum şi obiectivele înfiinţării de noi sisteme la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, corelat cu prevederile master planului judeţean/zonal pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare elaborat cu respectarea prevederilor planului urbanistic general;
arie de operare – arie geografică ce cuprinde unitatea/unităţile administrativ-teritoriale membră/membre a/ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în care operatorul/operatorul regional primeşte dreptul de a furniza/presta serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare;
aglomerare umană – zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru a face posibile colectarea apelor uzate şi dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre un punct final de evacuare, calculată în locuitori echivalenţi, care poate cuprinde mai multe unităţi administrativ-teritoriale sau doar o parte a acestora, în corelare cu prevederile din master planul judeţean/zonal pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare;
preţ – contravaloarea apei potabile furnizate utilizatorilor, raportată la unitatea de măsură;
tarif – contravaloarea serviciului de canalizare prestat utilizatorilor raportată la unitatea de măsură;
preţ/tarif unic – preţul/tariful stabilit la nivelul unei arii de operare, calculat pe baza regulilor din Metodologia de analiză cost-beneficiu pentru investiţiile în infrastructura de apă şi de canalizare finanţate prin fonduri publice acordate de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile, care să acopere costurile de operare ulterior finalizării investiţiei şi o parte din costurile de amortizare a cheltuielilor de capital, ţinând cont de nivelul acceptat al ratei de suportabilitate, calculată în condiţiile legii;
strategia de tarifare – strategia aplicată pentru finanţarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare care are la bază preţul/tariful unic şi care asigură acoperirea costurilor de operare şi a costurilor de investiţii;